Un site pentru toţi nepoţii,
Citeşti şi asculţi oricât doreşti,
Poveşti , diafilme, lectii,
Cu drag bunicul le daruieşte !
Indiferent ce se întâmplă, păstrează-ţi inocenţa copilăriei. Este cel mai important lucru.
Federico Fellini
- citeste gratuit -
In ziua de 2 februarie 1873, bricul-goeletă Pilgrim se afla la 43°57' latitudine sudică şi la 165° 19' longitudine vestică faţă de meridianul de la Greenwich. ...
center>- Gratuit -
Joc de indemânare care constă în potrivirea de piese cu frânturi de imagini pentru realizarea imaginilor unor animale, insecte, cuvinte, peisaje, etc. Jocurile au cate 16 piese care se potrivesc la formarea imaginilor.
- Gratuit -
Matematica.Videoclip. Ce sunt divizorii, cum se calculeaza, ce este un numar divizibil, intrebari la care afli raspunsul prin vizionarea lectiei.
- Gratuit -
Matematica.Videoclip.Ce este o fractie, din ce este formata o fractie, cum se calculeaza, care sunt denumirile practice ale unor fractii, intrebari la care afli raspunsul prin vizionarea lectiei.
- de citit gratuit -
A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuţii de ei, dar era tânără şi voinică şi harnică şi Dumnezeu a mai lăsat să aibă şi noroc. Nu-i vorbă, Bârzovanu, răposatul, era, ...mai mult !
- de citit gratuit-
În vechea cetate a Londrei, într-o zi oarecare de toamnă din cel de al doilea sfert al secolului al şaisprezecelea, un copil pe care nimeni nu-l dorea, se născu într-o familie săracă, ce avea numele de Canty. În aceeaşi zi, un alt copil englez se năştea într-o bogată familie cu numele de Tudor, care îl dorea, însă toată Anglia. ...mai mult !
center>- de citit gratuit-
Azi am să-ncrestez în grindă –
Jos din cui acum, oglindă !
Mama-i dusă-n sat ! Cu dorul
Azi e singur puişorul,
Şi-am închis uşa la tindă
Cu zăvorul.
- de citit gratuit -
Tigrii intrau în arenă unul câte unul. Pasul lor era mlădios pe nisip. Moale, catifelat, fără vuiet. Nu ridicau nici în dreapta, nici în stânga ochii lor galbeni ca de sticlă. După gratii, mulţimea din staluri privea cu răsuflarea înfiorată de teamă şi de nerăbdare.Dar pentru tigrii de Bengal nu se afla pe lume această mulţime. ....mai mult!
center>-de citit gratuit -
...............................
Am încercat să mă scol, dar nu m-am putut mişca, deoarece cum stam aşa culcat pe spate, mi-am simţit atât braţele cât şi picioarele legate zdravăn de pământ de o parte şi de alta, iar părul meu lung şi des, prins şi el în acelaşi fel. ...mai mult!
center>- de citit grtuit - >
... Din jos de Suceava, pe Siret, la locul ce-i zice Direptate stau adunaţi, ca-n zilele marilor judecăţi domneşti, boierii ţării, curtenii toţi şi feţele bisericeşti cu Mitropolitul Teoctist în frunte, şi norod mult de prin sate, întru întâmpinarea domnului celui nou. Aici e „primirea“; aici se opreşte cu arcaşii lui cel ce de două ori şi-a biruit vrăjmaşul. ...mai mult!
Somnoroase pasarele
Pe la cuiburi se aduna,
Se ascund în ramurele -
Noapte buna!
- diafilm gratuit -
E mult de atunci... Intr-o zi de tomna, vaile Trotusului rasunau de larma baietilor din Borzesti care iesisera cu caii la pascut. Se luptasera intre ei, luandu-se la tranta, arucand cu ghioagele, ori incercand sa nimireasca o tinta cu sageta cat mai departe ...
- diafilm gratuit -
Intr-o primavara, o prepelita aproape moarta de oboseala — ca venea de departe, tocmai din Africa — s-a lasat din zbor intr-un lan verde de grau, la marginea unui lastar. Dupa ce s-a odihnit vreo cateva
zile, a inceput sa adune betigase, foi uscate, paie si fire de fan si si-a facut un cuib ...
- gratuit -
Dupa imagine si cateva litere ajutatoare identifica pasarea. Scrii numele pasarii intr-caseta si apoi click pe butonul "Verificare". Daca nu stii numele atunci click pe butonul "Nu stiu". Un joc care te invata sa identifici pasarile si sa le inveti numele !
Zoom:
Trecu prin întuneric, pe lângă ţintirim. Căsuţa singură a babei Maranda trimitea fire de lumină spre vale printr-un geam cât palma. Cum se apropie de uşă, se trezi înlăuntru un fel de chelălăit ciudat al unei dihănii de pe alt tărâm. Parc-o zugruma cineva şi ea se zbătea în spasmuri de moarte. Glasul blând al babei, bombănind după uşă, nu izbutea s-o liniştească.
„Asta-i căţeluşă de vrăjitoare, vorbea în sine clătinând din cap Vitoria. Trebuie să aibă dinţişori de criţă pe care-i ascute baba Maranda c-o cute neagră.
Se deschise uşa.
— Dumneata eşti, Vitorie? Te-aşteptam.
— Da? se miră nevasta. Poate m-ai văzut trecând la părintele.
— Nu. Am eu veste din altă parte. Intră.
Căţeluşa vrăjitoarei tot mârâia subţire în cotruţa de sub horn. Era o javră slăbuţă, cu urechi ciulite de liliac şi cu ochii boldiţi. Blăniţa-i subţire, de culoarea şoarecelui ş-a cenuşei, din când în când tresărea zbârcindu-se. Atunci icnea, parcă voia să sperie lumea.
— Taci şi fii cuminte, fetiţa babei, zise bătrâna ridicând asupra ei arătătorul de la mâna dreaptă. Fetiţa babei tăcu, încovrigându-se în cotruţă. Vitoria întrebă, zâmbind:
— Poate-l ţii în căţeluşa asta?
— Ce să ţin?
— Nu ştiu cum să-i spun; dumneata-i cunoşti mai bine numele.
— Dragă Vitorie, se holbă baba în bagdadie, pălindu-şi una de alta palmele; ţi-am mai spus şi altă dată să nu vorbeşti de dânsul şi mai ales numele să nu i-l rosteşti, că-i primejdie.
— Bine, bine, răspunse nevasta privind în juru-i. L-ai întrebat?
— Ce să întreb?
Femeia lui Lipan se aşeză pe colţul laiţei în chilia scundă. Mirosea a fum; flori uscate, grămădite prin colţuri şi-n grindă, amestecau cu fumul mireasmă înţepătoare. În capătul laiţei, sub perne şi poclăzi, sta o ladă mare braşovenească înflorită cu roş. Îi atârna o lăcată grea în bălămăli tari. „Poate să fie în lada aceea”, se gândea cu îndoială Vitoria. Se vestise în tot satul că baba Maranda are ascuns la ea pe cel cu nume urât. Dacă-l spui şi n-apuci a-ţi face cruce cu limba, îţi ia graiul. Ce demon va fi fiind, cine putea şti? Vitoria înclina să creadă că tot în căţeluşă sălăşluieşte. Tot ce se spune poate fi şi minciună; însă adevărat este că baba are unele tainice ştiinţi şi meşteşuguri.
Oftă, aşteptând. Bătrâna ştia bine ce vânt a adus-o pe nevasta lui Lipan; îi lăsă însă pricina la o parte şi începu să se tânguie de ale sale.
— Vai de capul meu cum trăiesc eu aici! Nimeni nu mă ştie, nimeni nu mă vede, nimeni nu-mi leapădă un braţ de lemne ori un pumn de făină. Numai când au o scârbă, ori o boală, atunci îşi aduc aminte.
— Babă Maranda, vorbi Vitoria privind-o ţintă, tare te rog să mărturiseşti dacă ai ieşit vreodată din casa mea cu mâna goală.
— Ba, draga mea, dacă aş spune asta aş păcătui. Dumnezeu aude.
Vitoria ridică ochii spre răsărit. De-acolo le privea şi zâmbea ascultând sfântul Sisoie, care are stăpânire asupra unora dintre demonii mărunţi. Era o zugrăveală veche pe lemn de tei. Barba sfântului mai ales, căruntă şi învăluită de un vânt neclintit, era ceva minunat.
— Atuncea de ce vorbeşti asupra mea?
— Nu vorbesc asupra dumnitale. Vorbesc de lumea asta rea, lângă care trăim.
— Ba mie, babă Maranda, se cuvine să-mi vorbeşti de altele. Iaca, ţi-am adus o litră de rachiu de cel bun de la Iordan. Deşartă-l în plosca dumnitale şi să-mi dai gărăfioara, ca să-ţi mai aduc şi altă dată. Iar daca te osteneşti mâni pe la mine. Nu uita să-ţi iei desaga. Şi s-aduci ş-o strachină, ca să-ţi pun într-însa brânză.
Baba rămase cu ochii amintiţi asupra gazorniţei care-şi pâlpâia sâmburele de lumină de pe prichiciul hornului.
— Lumea-i rea, draga mătuşii, se tângui ea cu jale, făcându-şi gura pungă şi clătinând din cap. Am înţeles despre soţul dumnitale, Nechifor Lipan, că a ajuns cu bine în locul acela la Dorna, unde trebuia să cumpere oi de la nişte ciobani. Dar după aceea s-a găsit una cu ochii verzi şi cu sprâncenele îmbinate, care s-a pus prag şi nu-l lasă să treacă.
Vitoria îşi ţinu răsuflarea; simţi că se înăbuşă.
— Oile le-a cumpărat?
— Asta încă nu pot şti, draga mătuşii. Chiar dacă le-a cumpărat, i-au mai rămas bani de cheltuială. El acolo-i ca un fecior de crai. Ia galbănu-n gură şi-l stupeşte tocma între lăutari.
— Să fie adevărat asta, mătuşă Marandă? Mie parcă tot nu mi-ar veni a crede.
— Adevărat, drăguţa babei. Pot să-ntind şi cărţile, să vezi şi dumneata singură cu ochii cum s-arată. Asemenea mi s-a întâmplat şi mie cu omul meu în tinereţă.
— Şi s-a întors?
— S-a întors. I-am făcut eu atuncea mândră petrecere.
Baba trase din brâu cărţi soioase şi rupte la colţuri. Sui pe laiţă măsuţa cu trei picioare, întinse pe ea ştergar şi înşiră iconiţele amestecate cu toate celelalte semne ale bucuriilor şi întristărilor.
Dădu Vitoriei dama de cupă, ca s-o menească încet deasupra buzelor.
— Vezi, drăguţă, cum ţi s-aleg dumnitale lacrimile şi scârba? Şi omul dumnitale, craiul de spatii, răsare într-altă parte, într-o adunare de oameni. Acolo-i nelipsită cea cu ochii verzi, precum am spus.
Nevasta stătu pe gânduri, cumpănind în sine adevărurile.
— Cărţile aşa arată, se învoi ea; dar vreau să ştiu dacă asta s-a văzut întăi de cătră el.
— De cătră cine?
Vitoria îşi coborî ochii asupra căţeluşei. O văzu uitându-se ţintă în sus cătră dânsa cu luminile-i boltite. Ş-o auzi mârâind stins, ca din pământ. Baba şopti:
— Adevărat este, nu te îndoi de asta.
— L-am visat astă-noapte trecând călare o apă neagră... mărturisi nevasta.
— Nu spun eu? Om călare arată sfadă.
— Se făcea că se duce către asfinţit.
— Cum spun şi cărţile; se duce spre aşternut străin.
Vitoria oftă. Îşi strânse şi-şi strâmbă buzele.
— Se poate; numai greu îmi vine a crede una ca asta.
— Ştiu eu că-ţi vine greu. Dar când s-a întoarce ai să-l întrebi. N-are să mărturisească, pentru că nu-i prost, dar să-l întrebi.
— Am înţeles. Bucuroasă aş fi să-l văd acasă.
— Ai să-l vezi. Aici, la urmă, s-arată bucurie şi dar.
Baba îşi purta prin casă trupu-i greu, căutând plosca de lemn, ca să toarne în ea rachiul cel bun de la Iordan. Îi tremurau cărnurile pe şolduri şi creţurile obrajilor. Se întoarse gâfâind, ca să ieie măsuţa cu trei picioare. Ochii ei mici nu părăseau o clipă pe nevasta lui Lipan.
Se aşeză iar pe laiţă. Vorbi cu glas schimbat:
— Dacă va fi nevoie, se poate trimite spre acel loc o pasere care strigă noaptea şi are ochi de om. E mai greu şi-i cu mare primejdie, dar se poate.
— Să moară duşmanca?
Baba încuviinţă, apăsându-şi bărbia în piept. Vitoriei i se bătu inima; cu toate acestea hotărâ cu tărie în sine moartea femeii cu ochii verzi.
Se crezu datoare cătră sfânt şi cătră Dumnezeu să deie o lămurire:
— Întăi am sa fac rugăciunile cele decuviinţă la Maica Domnului, zise ea. După aceea am să ţin post negru douăsprezece vineri în şir. Pân-atunci, poate mi se întoarce omul.
— A da Dumnezeu... suspină subţire, c-un glas iar schimbat şi cu totul străin, baba Maranda.
Când se găsi iarăşi afară, Vitoria privi în cer nourii subţiri prin care răzbătea slabă lumină de lună. Glasul căţeluşei, în urmă, avea un fel de scârţâit de fierăstrău. Îl ascultă până ce-i rămăsese numai în urechi, ca o zvâcnire. Atunci de pe mormintele ţintirimului, trecu fâlfâind moale paserea aceea despre care îi vorbise baba.
Nu-i era frică; se ştia curată şi cu dreptate; totuşi grăbi paşii. Vântul contenise deplin şi s-auzea în vale vâjâitul Tarcăului.
La casa ei gazorniţa era stinsă. Intră pe portiţă şi găsi în vatra de-afară cărbunii sub spuză. Atunci se împiedică de ceva moale. Era cât pe ce să cadă. Dădu cu băţul.
Glasul lui Mitrea, din tohoarcă, izbucni somnoros:
— Care-i acolo, măi?
Vitoria râse singură, fără a răspunde. Argatul se zvârli în sus cu alt răcnet zugrumat:
— Care-i acolo?
Împunse cu capu-nainte, spre poartă. Se opri fără să vadă pe nimeni.
— Ce este, Mitre? întrebă gospodina.
— Care-i acolo, măi? strigă argatul iarăşi; apoi se întoarse cătră femeie:
— Văd că nu-i; s-a dus.
— Cine?
— Cel care-a fost. L-am văzut cum te văd. Am strigat la el, până ce-ai ieşit dumneata; ş-acuma nu-i; parc-ar fi intrat în pământ. Asta mi s-a mai întâmplat o dată în munte. Să ştii că nu-i lucru curat.
— Bine, bine; vâră-te iar în tohoarcă, Mitre, şi întoarce-te pe partea cealaltă, ca să nu ţi se întâmple nimic.
— Care-ai fost, măi? strigă iar, mai moale şi cu îndoială, argatul. Apoi se scărpină la subsuoară, ridicând cotul.
Vitoria râdea. În casă se aprinsese lumina.
— Dumneata eşti, mămucă? întrebă Minodora din umbra prispei. Adormisem şi m-am spăriat auzind răcnet.
— Cum să nu răcneşti când vezi pe Cel cu coarne? mormăi Mitrea. Trebuie adus popa Dănilă să citească şi să stropească cu agheazmă. Mă duc să dorm de ceea parte de gard.
Târâind tohoarca după el ca pe-un mort, trecu în partea cealaltă a întunericului. Stăpâna intră în casă, aprinse candela şi se închină la icoane. Apoi cele două geamuri clipiră şi rămaseră lucind slab.
" Când, iată că o broască țestoasă ieșise pe luciul apei, și se uita galeș la dânsul. Unde lovea el cu nuiaua, și unde se deschidea talazurile care înconjura vârful nuielei, acolo, țâșt! și dânsa, și ochii de la dânsul nu și-i mai lua".
- gratuit online -
Integrame usoare de dezlegat pe dispozitive mobile, cu tematica diversa, adresate persoanelor de toate varstele. Ai internet pe dispozitiv mobil ? – atunci ai si acces gratuit la Integrame care sunt la fel ca pe suportul de hartie, numai ca trebuie sa faci click cand introduci litera – nici macar nu ai nevoie de creion si hartie !
- de citit gratuit -
Stăpâne, stăpâne,
Mai cheamă ş-un câne...
Domnul Dumnezeu, după ce a alcătuit lumea, a pus rânduială şi semn fiecărui neam.
Pe ţigan l-a învăţat să cânte cu cetera şi neamţului i-a dat şurubul.
Dintre jidovi, a chemat pe Moise şi i-a poruncit: „Tu să scrii o lege; şi, când a veni vremea, să pui pe farisei să răstignească pe fiul meu cel prea iubit Isus; şi după aceea să înduraţi mult necaz şi prigonire; iar pentru aceasta eu am să las să curgă spre voi banii ca apele”....citeste mai mult!
A fost odată într-o țară un balaur mare. El avea șapte capete, trăia într-o groapă, și se hrănea numai cu oameni.
- de citit gratuit -
Sfârşitul veacului al XIV-lea aruncă un nou vrăjmaş şi, cu el, un lung şir de primejdii în calea neamului românesc. Prăvălite din aceleaşi mari pustiuri ale Asiei, valurile potopului musulman sparg, de la cele dintâi izbituri, putredele zăgazuri ale împărăţiei bizantine şi, în mai puţin de-o jumătate de veac, îneacă aproape toată peninsula balcanică. ....mai mult!
- de citit gratuit -
O femeie sarmana avea doi copii. Sprinteioara spala, torcea, fierbea bucatele si Mugurel aduna surcele, aducea apa de la izvor culegea poame din padure. Cand mama lor venra trudita de la munca gasea masa asternuta, mncarea calda, casa si ograda curate.
- de citit gratuit
........Era odată un vrăjitor răutăcios, unul dintre cei mai răi, era chiar dracul. Şi vrăjitorul acesta a făcut o oglindă, dar nu era o oglindă ca toate oglinzile, fiindcă tot ce era mai frumos şi bun dacă se oglindea în ea aproape că nici nu se vedea, în schimb, tot ce era maiurât se vedea în oglindă foarte limpede şi chiar mai urât decât fusese. Cele mai frumoase privelişti în oglindă parcă erau spanac fiert şi cei mai buni oameni erau în oglindă urâcioşi sau şedeau cu capu-n jos.
- Audio gratuit -
A fost odată un împărat. Acel împărat mare și puternic bătuse pe toți împărații de prinpregiurul lui și-i supusese, încât își întinsese hotarele împărăției sale pe unde a înțărcat dracul copiii, și toți împărații cei bătuți era îndatorați a-i da câte un fiu d-ai săi ca să-i slujească câte zece ani.
- diafilm gratuit -
Au fost o data un mos si o baba. Intr-o zi, mosneagul o ruga pe baba sa-i faca o turtita, dar baba nu avea faina. Baba se stradui si stranse, totusi, vreo doi pumni de faina de pe fundul lazii. Framanta aluatul cu smantana, facu o turtita si o baga la cuptor.
- de citit gratuit -
... Zâna cea mică s-a dus până la fereastra cabinei şi s-a uitat. Înăuntru erau mai mulţi oameni îmbrăcaţi de sărbătoare; dar cel mai frumos dintre ei prinţul cel tânăr. Avea nişte ochi mari, negri şi nu părea să aibă mai mult de cincisprezece ani. Astăzi era ziua lui de naştere şi de acea era petrecere pe corabie. Marinarii dansau pe punte şi când prinţul a ieşit şi el pe covertă, sute de rachete au ţâşnit în aer şi au făcut o lumină ca ziua şi zâna s-a speriat şi s-a scufundat repede în apă.
- poezie audio, mp3, gratuit -
Toamna frunzele colindã,
Sun-un grier sub o grindã,
Vântul jalnic bate-n geamuri
Cu o mânã tremurândã,
Iarã tu la gura sobei
Stai ca somnul sã te prindã.
Ce tresari din vis deodatã?
Tu auzi pãsind în tindã ....