• Povesti audio
• Diafilme

• Biblioteca

• Matematica

• Diverse

 

 

I.Bricul-goeleta Pilgrim

 

In ziua de 2 februarie 1873, bricul-goeletă Pilgrim se afla la 43°57' latitudine sudică şi la 165° 19' longitudine vestică faţă de meridianul de la Greenwich.

Nava aceasta, de patru sute de tone, armată special la San Francisco pentru marile vînători de balene din Mările Sudului, aparţinea lui James W. Weldon, un armator californian bogat, care de mai mulţi ani încredinţase căpitanului Huli comanda vasului. Pilgrim era una dintre cele mai mici, dar şi din cele mai bune nave din flotila pe care James W. Weldon o trimitea la pescuit în fiecare sezon, atît dincolo de strîmtoarea Behring, pînă în mările nordice, cît şi prin apele Tasma- niei sau ale Capului Horn, pînă în Oceanul Antarctic. Pilgrim naviga minunat. Greementul era foarte uşor de manevrat, aşa că nava putea să se aventureze cu un echipaj redus pînă în apropierea banchizelor de nepătruns din emisfera de sud.

Căpitanul Huli ştia — vorba mari­narilor — «să se descurce» în mijlocul gheţarilor, care în timpul verii rătăcesc mînaţi de valuri pînă prin dreptul Noii Zeelande sau al Capu­lui Bunei Speranţe, la o latitudine cu mult mai mică decît cea pe care o ating în mările nordice ale globului. E drept însă că e vorba doar de nişte gheţari mici, măcinaţi din cauza deselor ciocniri dintre ei, roşi de apele calde şi care se topesc mai toţi în Pacific sau în Atlantic.

Căpitanul Huli, marinar cu experienţă şi unul dintre cei mai dibaci vînători cu harponul din toată flotila, avea sub comanda sa un echipaj compus din cinci marinari şi un elev-marinar. Erau puţini pentru o vînătoare de balene, care cere un personal destul de numeros. E nevoie de oameni atît pentru manevrarea bărcilor de atac, cît şi pentru hăcuirea animalelor prinse.

Dar, urmînd pilda altor armatori, James W. Weldon socotea că este mai economic să îmbarce la San Francisco numai atîţia marinari cîţi erau necesari pentru manevrarea corăbiei, în Noua Zeelandă se găseau destui vînători cu harponul, marinari de toate naţionalităţile, dezertori sau nu, care căutau de lucru pe timpul sezonului şi se pricepeau destul de bine în meseria de pescar. După ce trecea vremea pescuitului, oamenii aceştia erau plătiţi şi apoi debarcaţi pe ţărm, unde aşteptau să vină anul următor ca să fie din nou angajaţi pe vasele de pescuit balene. Era mai bine, aşadar, să foloseşti marinari neangajaţi permanent, profitul de pe urma muncii lor fiind mai mare.

Tot astfel se petrecuseră lucrurile şi la bordul vasului Pilgrim.

Bricul-goeletă terminase pescuitul din acest sezon în regiunea Cercului polar antarctic, dar nu-şi completase încărcătura de butoaie cu untură de balenă şi cea de fanoane.

încă de pe vremea aceea, pescuitul de balene ajunsese un lucru greu. Cetaceele, vînate fără măsură, deveneau din ce în ce mai rare. Balena propriu-zisă, numită «nord-caper» în Oceanul îngheţat de Nord şi «sulpher-boltone» în Oceanul îngheţat de Sud, era pe cale de dispariţie. Pescarii fuseseră siliţi să se repeadă asupra balenelor din specia «jubart» — un mamifer uriaş, ale cărui atacuri erau destul de primejdioase.

Aşa făcuse şi căpitanul Huli în cursul acestei campanii de pescuit; avea de gînd însă ca în viitoarea călătorie să înainteze mai departe spre Pol, chiar dacă ar fi trebuit să pătrundă pînă în preajma insulelor Clarie şi Ad61ie, insule descoperite, fără îndoială, de ilustrul coman­dant al corăbiilor Astrolabe şi Zelee, francezul Dumont d'Urville, deşi americanul Wilkes contestase acest lucru.

Pe scurt, sezonul nu fusese deloc prielnic pentru Pilgrim. Cam pe la începutul lunii ianuarie, adică spre mijlocul verii australe, căpitanul Huli fusese silit să părăsească locurile de vînătoare, deşi încă nu era timpul de înapoiere pentru baleniere. Cei din echipajul auxiliar — o adunătură de puşlamale — începuseră «să-i caute nod în papură», încît se gîndi să se descotorosească de ei cît mai degrabă.

Aşadar, Pilgrim se îndreptă spre nord-vest, către Noua Zeelandă, care putu fi zărită la orizont în ziua de 15 ianuarie. Sosi la Waitemata, portul oraşului Auckland, situat în fundul golfului Chouraki, pe coasta de răsărit a insulei nordice, şi debarcă pescarii angajaţi pentru sezon.

Echipajul nu era mulţumit. Din încărcătura corăbiei lipseau cel puţin două sute de butoaie cu grăsime de balenă.

Niciodată nu avuse­seră o vînătoare atît de slabă. Din această călătorie, căpitanul Huli se înapoia dezamăgit, ca un vînător iscusit care pentru prima dată s-ar întoarce cu tolba goală... sau aproape goală. Era în joc mîndria lui şi nu putea să-i ierte pe acei oameni de nimic a căror nesupunere com­promisese rezultatele vînătorii.

în zadar încercă să mai recruteze la Auckland un alt echipaj de vînătoare. Toţi marinarii fără angajament permanent se îmbarcaseră pe celelalte baleniere. Aşadar, se văzu silit să renunţe la gîndul de a completa încărcătura lui Pilgrim. Se pregătea tocmai să părăsească definitiv Auckland-ul, cînd i se făcu pe neaşteptate o cerere de a lua pe cineva la bord, cerere pe care nu o putea refuza.

Doamna Weldon, soţia armatorului corăbiei Pilgrim, se afla atunci în Auckland,

 

Basme, softuri educationale, povesti, legende, mituri, poezii, carti audio, ce pot fi cumparate din librariile online. Transportul este gratuit in functie de librarie si suma minima.

95%
reducere
la urmatoarele carti cumparate

Ciubotelele ogarului.mp3

poveste audio - gratuit

De unde avea Iepurele doi galbeni, nici eu nu stiu! Dar povestea spune ca, intr-o toamna, el pornise spre un iarmaroc vestit. De mult se gindea Iepurele ca i-ar sta bine cu o palarie alba ca pana de paun si cu o scurteica verde, dar nu pentru asta se grabea el spre iarmaroc, ci ca sa-si cumpere ceva pentru incaltat, ca era descult.

Bunicul si nepotul.mp3

poveste audio, mp3 - gratuit

A fost odata un batran impovarat de ani. Si de batran ce era, privirea  i  se tulburase, auzul ii slabise si-i tremurau genunchii   la orice  miscare. Cand sedea la masa sa manance, abia mai putea  sa tina lingura  in  mana: varsa ciorba pe masa, iar uneori  ii  scapau chiar bucaturile  din  gura....

Legende.Mituri.

Una dintre cele mai frumoase editii cu povesti si legende talmacite de Alexandru Mitru in stilul sau simplu, inegalabil.

Ciocarlie

Gratuit asculta povestea

... A fost odată un împărat și o împărăteasă, puternici și bogați, și aveau un palat de aur pe care-l aprindea în fiecare zi senină soarele, încât de departe părea că a mai apărut un soare și pe pământ. ...

Greuceanu.mp3

Gratuit asculta povestea audio.

A fost odată ca niciodată etc.
    A fost un împărat şi se numea împăratul Roşu. El era foarte mâhnit că, în zilele lui, nişte zmei furaseră soarele şi luna de pe cer.

Vizita.mp3

Gratuit asculta schita in format audio.

M-am dus la Sf. Ion să fac o vizită doamnei Maria Popescu, o veche prietenă, ca s-o felicit pentru onomastica unicului său fiu, Ionel Popescu, un copilaş foarte drăguţ de vreo opt anişori. N-am voit să merg cu mâna goală şi i-am dus băieţelului o minge foarte mare de cauciuc şi foarte elastică.

Stejarul din Borzesti.mp3

Povestire istorică de Nicolae Gane, în format audio: de ascultat gratuit.

... Si ambele taberi, înarmate până-n dinţi cu puşti de soc, cu săbii de sindilă, cu suliţi de trestii, se băteau amarnic între ele, de clocoteau văile Trotusului si se spăriau toti graurii din tufărişuri. Iar comandanţii, călări pe fugari aprigi de nuiele, alergau când la aripa dreapta, când la aripa stânga a oştirilor înşirate, şi-şi îmbărbătau soldaţii la luptă.

Fat-frumos din tei.mp3

- audio gratuit -

Părul lui i-atinge părul 
Si atunci c-obrazul ros
Ea apleacă gene lunge 
Peste ochii cuviosi.