• Povesti audio
• Diafilme

• Biblioteca

• Matematica

• Diverse

 

Mareste text:

x3 x2,5 x2 x1,5 x1

 

 

Împaratul fu foarte mahnit la gandul ca din pricina unui singur om ar putea sa se înstraineze de toți slujitorii cei credincioși și ca ar putea chiar sa-i piarda. Și se caina amar ca facuse neghiobia de a-l fi luat în slujba lui.

Chibzui el ce chibzui cum sa scape cat mai repede de voinic, dar vezi ca nu era chiar atat de ușor! Sa-i dea papucii de-a dreptul, nu cuteza, de teama ca viteazul sa nu-i faca de petrecanie lui și întregii sale oștiri și, dupa aceea, sa se înscauneze el în jilțul domnesc. Multa vreme se zbatu împaratul cum sa se descotoroseasca de nepoftitul asta și-n cele din urma îi veni o idee.

Printr-un curtean trimise vorba croitorașului ca l-ar ruga sa-l ajute într-o treaba care ar fi floare la ureche pentru un om atat de viteaz ca el.

Curteanul îi povesti croitorașului ca într-o padure din apropierea cetații de scaun se pripașisera doi uriași, și ca blestemații aceștia nu faceau altceva decat sa prade, sa ucida și sa dea foc, facand pierdute zeci de vieți nevinovate și pricinuind numai pagube. Și-i mai zise ca, pana atunci, oricine se-ncumetase sa se apropie de ei își pusese viața-n primejdie. Iar de s-ar arata el gata sa le vina de petrecanie acestor uriași, împaratul l-ar rasplati pe masura faptei lui vitejești și i-ar da de soție pe singura lui fiica și drept zestre o jumatate din împarație.

„Ei, așa chilipir mai zic și eu ca-i de mine! Strașnic m-a mai nimerit!” gandi croitorașul în sinea lui. Ca, vezi, cu o domnița frumoasa ca o cadra și c-o jumatate dintr-o împarație nu te prea întalnești la tot pasul!”

Și continuandu-și parca gandul, grai catre trimisul împaratului:

– Nici nu mai încape vorba ca ma-nvoiesc! Și sa-i duci veste împaratului ca am eu grija de uriașii aceia și-o sa-i fac sa-și lase oasele în codru…

Apoi croitorașul porni cat mai degraba spre acea padure, însoțit de cei o suta de calareți pe care i daduse împaratul drept ajutor. De îndata ce ajunse la marginea padurii, voinicul le zise însoțitorilor lui:

– Așteptați-ma aici, ca ma rafuiesc eu și singur cu uriașii! Sa n-aveți nicio grija, la amandoi o sa le fac de petrecanie!

Apoi se afunda-n padure și începu sa cerceteze cu de-amanuntul, ba în dreapta, ba în stanga, fiecare desiș.

Mult timp nu trecu și, deodata, îi zari și pe cei doi uriași. Dormeau buștean la umbra unui copac și sforaiau atat de tare, ca se zbateau crengile în jurul lor ca batute de furtuna. Croitorașul își umplu repede buzunarele cu pietre și se cațara-n copac, de-ai fi zis ca-i o veverița.

Apoi, zvarr! Începu sa arunce cu pietre în pieptul unuia dintre ei. Cum era rupt de somn, uriașul nu simți nimic multa vreme, dar pana la urma se trezi și, înghiontindu-și prietenul, îl întreba:

– Ce te-a apucat sa dai în mine?

– Pesemne ca visezi! raspunse celalalt. De unde ai mai scos-o ca dau în tine?

Adormira ei din nou și croitorașul doar atat aștepta. Țintind bine, îl pocni cu o piatra pe celalalt uriaș.

– Aoleu, da asta ce-i?! țipa acesta, ca ars. De ce ma lovești?

– Nu te-am lovit defel! bombani primul uriaș.

Se ciorovaira ei așa o vreme, dar cum erau tare osteniți, se lasara pagubași și începura sa traga iar la aghioase. Croitorașul își începu din nou jocul: alese din buzunar piatra cea mai grea și-o zvarli cu toata puterea în pieptul primului uriaș.

– Te cam întreci cu gluma, auzi! racni acesta, sarind în sus ca un apucat.

Și, înșfacandu-l de piept pe tovarașul sau, îl izbi cu atata putere de un copac, ca se cutremura copacul din creștet și pana-n radacina.

Dar parca celalalt se lasa mai prejos?! Nu trecu mult și începura sa smulga copacii din jur, cu radacini cu tot, și sa și-i repeada, ca orbeții, unul în capul celuilalt, pana ce se prabușira amandoi la pamant, de parca i-ar fi lovit trasnetul în aceeași clipa.

În timp ce cobora din copac cu iuțeala, croitorașul își spuse în sinea lui: „Mare noroc am avut ca nu l-au smuls și pe asta în care eram cocoțat; altminteri ar fi trebuit sa sar ca o veverița într-altul”.

Trase apoi paloșul din teaca și-l împlanta adanc, de vreo cateva ori, în pieptul celor doi uriași. Într-un sfarșit, se întoarse la calareții care-l așteptau în marginea padurii și le zise:

– Gata-i treaba! Le-am venit de hac la amandoi; dar nu mi-a fost deloc ușor, zau așa!

În disperarea lor, sa-i fi vazut cum smulgeau copacii din radacini, ca sa se apere. Dar poți sa te pui cu unul ca mine, care doboara șapte dintr-o lovitura?

– Nu cumva te-au ranit? sarira sa-l întrebe calareții.

– Auzi vorba! se supara croitorașul. Eu, ranit? N-au fost în stare sa-mi clinteasca macar un fir de par.

Calareții nu prea vrura sa se încreada-n spusele lui și intrara-n adancul padurii sa vada cu ochii lor care-i adevarul. Și nu mica le fu mirarea cand dadura cu adevarat peste cei doi uriași, scaldați într-o baltoaca de sange… Iar în jurul lor se putea vedea o mulțime de copaci cu radacinile smulse din pamant.

Croitorașul se înfațișa împaratului și-i ceru rasplata care i se cuvenea. Acesta însa se cai amarnic pentru fagaduiala facuta și scorni pe loc altceva, cu gandul sa se descotoroseasca de nepricopsitul asta, care-i statea ca un ghimpe-n coasta.

– Prea te grabești, voinicule, grai împaratul. Cuvantul meu e cuvant, da mai înainte de a ți-o da pe fiica-mea de nevasta și jumatate din împarație, se cuvine sa mai savarșești înca o fapta de vitejie!

Dar mare lucru nu-i pentru tine… Într-una din padurile mele și-a facut salașul un inorog, iar dihania asta facea numai pagube. Cu cat îl prinzi mai degraba, cu atat va fi mai bine pentru tine.

– Daca-i vorba de-un inorog, lasa-l în seama mea! Da asta ma tem și mai puțin decat m-am temut de cei doi uriași… Ca doar maria-ta știe ce-mi poate pielea: șapte dintr-o lovitura dau gata!

Apoi, luand cu sine o secure și-o funie, croitorașul o porni la drum. Ajuns în padure, le spuse și de asta data însoțitorilor lui sa-l aștepte mai la o parte.

Pe inorog nu fu nevoit sa-l caute prea mult, caci era aproape. Iar acesta, de cum îl zari pe croitoraș, se și repezi asupra-i, vrand sa-l strapunga cu cornul dintr-o singura lovitura.

– Ușurel! striga voinicul nostru.

Ramase pe loc, liniștit, așteptand pana ce fiara fu foarte aproape de el. Atunci sari cu sprinteneala în spatele unui copac. Dar inorogul nu-l slabea defel și, repezindu-se cu toata puterea în copac, își înfipse cu atata furie cornul în trunchi, ca nu mai putu sa-l smulga de acolo și ramase astfel prins ca într-un piron.

„Ei, acum mi-a picat în laț mititelule!” se bucura croitorașul. Ieși dindaratul copacului și, dupa ce trecu franghia pe dupa gatul fiarei, reteza cu securea cornul înfipt în copac. Dupa ce sfarși toata treaba asta, lua inorogul de funie si-l duse peșcheș împaratului.

Dar vezi ca nici de asta data împaratul nu se învoi sa-și țina fagaduiala și-i ceru sa savarșeasca o a treia isprava vitejeasca.

Înainte de-a se porni nunta, croitorașul trebuia sa-i mai prinda un porc mistreț, care facea mari stricaciuni într-una din padurile împaratești. Și ca și-n celelalte doua dați, cei o suta de vanatori urmau sa-i stea în preajma și sa-i dea ajutor la nevoie.

– Bucuros o fac, maria-ta, raspunse croitorașul, ca pentru mine asta-i o joaca de copil!

De asta data însa nu-i mai lua cu el în padure pe vanatori, și aceștia fura tare mulțumiți, fiindca mistrețul îi fugarise în cateva randuri cu atata înverșunare, ca le pierise cheful sa-i mai caute pricina.

 

Basme, softuri educationale, povesti, legende, mituri, poezii, carti audio, ce pot fi cumparate din librariile online. Transportul este gratuit in functie de librarie si suma minima.

95%
reducere
la urmatoarele carti cumparate

Ciubotelele ogarului.mp3

poveste audio - gratuit

De unde avea Iepurele doi galbeni, nici eu nu stiu! Dar povestea spune ca, intr-o toamna, el pornise spre un iarmaroc vestit. De mult se gindea Iepurele ca i-ar sta bine cu o palarie alba ca pana de paun si cu o scurteica verde, dar nu pentru asta se grabea el spre iarmaroc, ci ca sa-si cumpere ceva pentru incaltat, ca era descult.

Bunicul si nepotul.mp3

poveste audio, mp3 - gratuit

A fost odata un batran impovarat de ani. Si de batran ce era, privirea  i  se tulburase, auzul ii slabise si-i tremurau genunchii   la orice  miscare. Cand sedea la masa sa manance, abia mai putea  sa tina lingura  in  mana: varsa ciorba pe masa, iar uneori  ii  scapau chiar bucaturile  din  gura....

Legende.Mituri.

Una dintre cele mai frumoase editii cu povesti si legende talmacite de Alexandru Mitru in stilul sau simplu, inegalabil.

Ciocarlie

Gratuit asculta povestea

... A fost odată un împărat și o împărăteasă, puternici și bogați, și aveau un palat de aur pe care-l aprindea în fiecare zi senină soarele, încât de departe părea că a mai apărut un soare și pe pământ. ...

Greuceanu.mp3

Gratuit asculta povestea audio.

A fost odată ca niciodată etc.
    A fost un împărat şi se numea împăratul Roşu. El era foarte mâhnit că, în zilele lui, nişte zmei furaseră soarele şi luna de pe cer.

Vizita.mp3

Gratuit asculta schita in format audio.

M-am dus la Sf. Ion să fac o vizită doamnei Maria Popescu, o veche prietenă, ca s-o felicit pentru onomastica unicului său fiu, Ionel Popescu, un copilaş foarte drăguţ de vreo opt anişori. N-am voit să merg cu mâna goală şi i-am dus băieţelului o minge foarte mare de cauciuc şi foarte elastică.

Stejarul din Borzesti.mp3

Povestire istorică de Nicolae Gane, în format audio: de ascultat gratuit.

... Si ambele taberi, înarmate până-n dinţi cu puşti de soc, cu săbii de sindilă, cu suliţi de trestii, se băteau amarnic între ele, de clocoteau văile Trotusului si se spăriau toti graurii din tufărişuri. Iar comandanţii, călări pe fugari aprigi de nuiele, alergau când la aripa dreapta, când la aripa stânga a oştirilor înşirate, şi-şi îmbărbătau soldaţii la luptă.

Fat-frumos din tei.mp3

- audio gratuit -

Părul lui i-atinge părul 
Si atunci c-obrazul ros
Ea apleacă gene lunge 
Peste ochii cuviosi.