• Povesti audio
• Diafilme

• Biblioteca

• Matematica

• Diverse

C

A

P

I

T

O

L

E

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5.1
• 5.2
• 6
• 7
• 8
• 9
• 10
• 11.1
• 11.2
• 11.3
• 11.4
• 11.5
• 12.1
• 12.2
• 12.3
• 12.4
• 13.1
• 13.2
• 14.1
• 14.2
• 15.1
• 15.2
• 15.3
• 16.1
• 16.2

Cucerirea Persiei

Fila 5

Por-imparatul chema boierii lui si le zise:
  - Mergeti de luati oastea mea, patru mii de calareti! si purcesera ostile in ajutorul lui Darie. Por le zise:
  - Paziti sa-mi prindeti pe feciorul lui Filip, si sa paziti, de va fugi, sa-l goniti pana il veti prinde si sa-l aduceti la mine, ca am auzit ca este cuminte si intelept.
  Voievozi luara ostile si se dusera la Darie, iara Darie se veseli, si trimese pe la ostile lui sa se stranga, si se adunara o mie de mii de oameni si purcesera spre Alexandru.

Indieni trimesera iscoade la Alexandru; iara strajile macedonene prinsera iscoadele si le dusera la Alexandru. si porunci imparatul sa le duca pe o magura inalta, sa vada ostile lui, si zise ostilor sa porneasca la razboi iute si cu graba; si plecara ostile tare si cu graba spre Darie, si iscoadele vazura asta; apoi le dete drumul, si se dusera si spusera indienilor:
  - Sa stiti ca Alexandru are oaste foarte tare, si sunt iuti fara sama, si cai tot armasari ca zmei, si vin tare spre noi fara frica, si atata sunt de multi cat vor fi pana la douazeci de mii de oaste!

  Iara indieni daca auzira aceasta se spaimantara foarte rau si mergeau la razboi fara voia lor, si cu frica mare.

Iara ostile se lovira foarte tare si iute, cat se facu praf de nu se cunosteau uni din alti, si dete Dumnezeu vant mare de sulfa praful dupa osti, de se vazura, si incepura a se taia cum se taie, toata ziua ; si incepura indieni a fugi si macedoneni a-i taia. Iara Alexandru mergea intr-o caruta de aur si cu doisprezece viteji taia din caruta cu spada de un stanjen, si-i calca cu cai si zaceau persi si indieni ca snopi. Iara Darie fugi in Persida.

Alexandru zise lui Filon sa goneasca pe indieni, si sa strige sa nu fuga, ci sa se inchine, si daca se vor inchina, sa le ia cai si armele si sa-i lase sa se intoarca in India. Filon incepu a-i goni, si le striga sa nu fuga, ca vor pieri toti. Si statura indieni si se inchinara lui Filon, si le lua cai si armele si le zise:
  - Mergeti la Por-imparat, si sa-i spune-ti sa nu mai dea ajutor altuia, si sa stiti ca eu sunt imparat in Persia.
   Si se dusera ei la Por, si spusera ce au patit, tot, si Por se mira mult. Iar Alexandru gonea pe Darie, si Darie fugea plangand si graind:
  - Oh, amrate, Darie! Cum te slavea toatal umea, si te potrivea lui Dumnezeu, iar astazi fugi si de macedoneni tai!

Si fugea pe campi Persiei; si-l ajunsera doi boieri ai lui, pe nume Razvan si Candarcus, si cum il ajunsera, asa il si lovira amandoi cu sulitele, si cazu Darie de pe cal jos, iara ei il dezbracara si luara ce gasira la el, si-l lasara cu putin suflet. Si zacea imparatul Persilor in pulbere, in picioarele cailor. Iara Alexandru ajunse acolo si-l vazu Darie si striga:
  - Oh, Alexandre, Alexandre! Nu trece si lasa pe Darie in pulbere zacand.
  Alexandru auzi,si alerga grabnic,si-l vazu ranit zacand si zise:
  - Cine esti tu ?
  El zise:
  - Eu sunt Darie-imparatul, acela ce eram marit de toata lumea, si de toate limbile de oameni! Eu sunt Darie, cela ce se potrivea lui Dumnezeu din cer, iara astazi zac in pulbere, in picioarele cailor! Eu sunt soarele persilor, iar astazi sunt injunghiat de persi mei. Eu sunt Darie, imparatul a toata lumea, iara astazi nu mi-I ingaduit nici la mosia mea sa mor! Ci nu ma lasa, Alexandre, in pulbere, ca nu esti nemilostiv.
Iara Alexandru descaleca si-l puse pe Darie in caruta sa de aur, si-l sterse cu mahrama, adica cu basmaua lui, si zise:
  - De nu vei muri, cinste mare vei avea!

Alexandru porunci sa-l duca lin la Persida cetate; si el mergea dupa ostile lui Darie si le striga sa nu fuga, ci sa se inchine, ca Darie e pierit; si se inchinara lui Alexandru, si mersera toti persi si macedoneni in cetate la Persida si sezu Alexandru in scaunul lui Darie si-si puse stema in cap si lua toiagul de aur al lui Darie, si persi mersera toti de se inchinara lui Alexandru si-i zisera:
  - Multi ani,Alexandre,imparatul persilor si al macedonenilor!
  Si fura persi si macedoneni toti frati. Pe Darie il dusera cu putin suflet si, vazand el pe Alexandru in jetul lui, zise:
  - Aduceti pe fata mea Ruxandra.
  Si merse Ruxandra la tata-sau, si Darie planse cu jale si zise:
  - Oh, drag sufletul meu, inima mea, si lumina ochilor mei, draga mea Ruxandra! Iata ca eu iti aduc barbat din Macedonia, fara veste si fara de nadejde, ca eu nu cugetam sa-ti fac nunta ta asa degraba,ci eu cugetam la nunta ta sa chem toti crai si domni.Iara astazi iti castigai barbat, pe cela ce l-a pus Dumnezeu imparat a toata lumea; si la nunta ta mult sange s-a varsat, al persilor si al macedonenilor; si astazi persi cu macedoneni se infratira, iara eu iti zic tie, fata mea, de astazi inainte sa cinstesti pe domnul tau Alexandru, cum se cade a cinsti pe imparatul tau, si a toata lumea.

Si o lua de mana,o saruta dulce, si o duse la Alexandru, si zise:
  - Tine, Alexandre, pe Ruxandra, sufletul meu si inima, tie imparateasa sa-ti fie,ca este mult inteleapta, frumoasa si milostiva. Alexandru se scula din scaun si o lua de mana si o puse langa el in jet, si-si lua stema din cap si o puse in capul ei, si lua inelul ei si-l baga in degetul lui si o saruta dulce, si zise:
  - Sa sti, Darie imparate, ca Ruxandra ta imi va fi imparateasa de astazi inainte, iara imparateasa ta mie maica-mi va fi in locul Olimpiadei, pana la moartea mea.
  Darie grai:
  - Fatul meu Alexandre! Sa imparatesti sanatos si cu Dumnezeu, si cu fiica mea Ruxandra, iara eu merg astazi la iad, unde merg toti din veac; ci pe Candarcus si pe Razvan sa-i judeci cum se cade, si ramaneti cu Dumnezeu, si imparatiti sanatosi.
   Si muri Darie-imparat, si se sfarsi. Si a imparatit Darie saizeci de ani, si fu ca si cand n-ar mai fi fost. Alexandru petrecu pe Darie pana la mormant cu toti macedoneni si cu toti persi pana il inmormantara, in luna lui august, in cincisprezece zile. Alexandru statu imparat persilor, si chema pe Candarcus si pe Razvan, cei ce ucisera pe Darie, si le zise:
  - Cum ati ucis pe domnul vostru care v-afacut voua mult bine?   Si ei graira:
  - Moartea imparatului Darie te facu pe tine imparatul persilor.
  Alexandru zise:
  - Dara eu sunt un strain, si nici un bine nu v-am facut; dar mie cum imi veti face vreun bine? Si porunci: Spanzurati-i!
   Alexandru iarasi zise:
  - Blastamat sa fie acela ce va hrani pe ucigatorul de oameni, pe curva din casa si pe vanzatorul de cetate!

Alexandru scrise apoi carte mamei sale Olimpiada, la Macedonia, si catra dascalul lui, Aristotel:
  "Eu, Alexandru, imparatul peste toti imparati, scriu la muma mea Olimpiada si la dascalul meu Aristotel. Sanatate si viata trimet dumneavoastra. Si acum sunt sapte ani de cand n-am trimes noi la voi si voi la noi carte, nici de bine, nici de rau, si de aceasta este a noastra vina; ci sa iertati, ca pana acuma am avut razboaie mari, cu toate tarile pana la Persia lui Darie, si cu el batutu-ne-am de trei ori si l-am biruit,si i-am luat imparatia,inca si fata lui o luai pentru bunatatile ei si pentru frumuseta ei, mie imparateasa sa-mi fie. Darie insa muri si eu astazi sunt imparatul persilor, si sa stiti ca pana nu stiam dragostea muierii nu-mi mai aduceam aminte de voi, nici de voi pieri, iara acum voi sa stiu si de viata voastra, cum locuiti, si cum este Macedonia si cum auziti de noi. Sa fiti sanatosi".

Dupa aceea deschisera vistierile lui Darie si gasira douasprezece turnuri pline cu galbini, si douasprezece case pline de taleri, si douazeci de case pline cu scule de aur, si cu pietre scumpeside margaritar cel mare, si coarne de inorog ferecate tot cu aur, si o mie depotire de aur, si o mie de cai hraniti, si o mie de cai povodnici tot cu toluri de matasa, si o mie de lei tot cu zgarde de aur, si zece mii de soimi, si zece mii de zgriptori, si cincizeci de camile, si o suta de mii de catari, si o suta de mii de boi de pluguri, si zece mii de ogari, si trei mii de copoi, si o mie de mii de oi; iara cetatea era tot poleita cu aur, si impodobita cu pietre scumpe, de lumina ca soarele, si alte multe cate nu se stie; nici mintea omului nu poate socoti bogatia lui Darie-imparatul. Alexandru dete aurul si argintul ostilor si voievozilor. Si se veselira macedoneni cu persi ca frati.

Intr-o zi se sui Alexandru intr-un foisor inalt foarte si striga cu glas mare si zise:
  - Sa stiti, voievozilor, voi macedonenilor si persilor, si toata lumea, sa stiti ca ma lepad de Dumnezei elinesti, de Amon si de Apolon, si de Poseidon, si eu blastam pe acei Dumnezei elinesti, si ma inchin lui Savaot Dumnezeu si ma inchin celui ce a facut cerul si pamantul, pe acela maresc ce odihneste pe heruvimi, si-l maresc serafimi. Si eu pe acela maresc de aici inainte, si voi toti sa credeti intr-acela. Si sparsera toti Dumnezei elinesti si-i bagara in foc, si le zise:
  - De sunteti voi Dumnezei, iesiti din foc sa va maresc. Iar niciunul nu putu iesi, ci arsera toti, si se facura cenusa.
Iar zise Alexandru tuturor ostilor:
  - Voi toti, voinicilor, hraniti-va cai bine de acum intr-un an, si sa va dregeti armele, si sa beti, si sa mancati si sa va veseliti.
  Si sezu acolo un an cu imparateasa lui Ruxandra si imparatira bine, dulce si frumos cu toti macedoneni si ramleni, cu egipteni si cu persi, si fura toti frati in bucurie, si acolo puse imparat persilor pe Filon in Persida cetate, si striga apoi gatire de razboi, si de cale indelungata, si mana pe la toate tarile, sa vie toti crai si voievozi cu ostile la Persida cetate, iara Alexandru se gati de razboi cu toate ostile.