• Povesti audio
• Diafilme

• Biblioteca

• Matematica

• Diverse

C

A

P

I

T

O

L

E

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5.1
• 5.2
• 6
• 7
• 8
• 9
• 10
• 11.1
• 11.2
• 11.3
• 11.4
• 11.5
• 12.1
• 12.2
• 12.3
• 12.4
• 13.1
• 13.2
• 14.1
• 14.2
• 15.1
• 15.2
• 15.3
• 16.1
• 16.2

Roma si alte tari

Si sezu acolo zece zile si de acolo pleca la Ram; si-i iesira inainte niste crai grecesti, craiul de la Trocinia si de la Amorea, si de la Delmana, si de la Trivala, si se inchinara lui Alexandru toti si adusera daruri si haraci si se veselira acolo mult. Si se dusera uni pe la tarile lor, alti mersera cu Alexandru si-i detera haraciurile si ostile; si se aflara o suta de mii de pedestrasi; si pornira la Ram.

Ramleni auzira si se tulburara. Si ei inca aveau doisprezece sfetnici de judecau Ramul; si facura sfat; inchina-se-vor au nu se vor inchina lui Alexandru? Si zisera sa se roage Dumnezeilor. Si mersera la biserica, facura ruga lui Amon, Dumnezeul lor. Si li se arata Amon in vis si le r:
  "Voi, ramlenilor, inchinati-va lui si-l lasati sa intre in cetate cu mare cinste, ca Alexandru este feciorul meu si este imparat peste toti imparati."
  Si ramleni cu mare cinste iesira intai cu patru mii de viteji toti implatosati, incoifati de luminau ca soarele si zisera:
  - Bine ai venit, Alexandre, a toata lumea imparat!
  Si dupa aceea iesira cu doua mii de fete impodobite, si toate pe cai albi, cu haine rosi si cu cununi de aur si se inchinara lui Alexandru, si zisera:
  - Multi ani sa traiesti, imparate Alexandre, a toata lumea!

Alexandru, daca vazu asa, zise voievozilor si domnilor sa-si tocmeasca ostile si steagurile inaintea lui toti pe rand: si dupa ei mergea Alexandru calare pe Ducipal, si cu stema pe cap si detera in trambite, in surle si in buciume; si cum se apropiara de cetate iesira patru mii de oraseni, toti cu steaguri de finic in maini, si se inchinara lui Alexandru, si zisera:
  - Bine-ai venit, Alexandre, a toata lumea!
   Si mai iesira doua mii de preoti toti cu facli aprinse in maini, si cu cadelnite de aur si-l intampinara si zisera:
  - Multi ani, imparate, sa traiesti!

Si intrara in cetate, si mersera la biserica lui Solomon ce o facuse Savela-imparateasa, sora lui Solomon, ce se zice Sfanta Sfintelor, si se inchinara. Si sezu Alexandru in scaunul Ramului.
  Si incepura a scoate daruri: o mie de blide de aur; si scoasera plasca, si emurlucul lui Solomon, tot cu ochi de sarpe, avand intr-insul trei pietre cu douasprezece tocmele , care toate boalile vindeca; si scoasera stema imparatesei Savela, cea mai de mult pret, si scoasera un farij, adica un cal alb cu saua de diamant si de piele de aspida, si scoasera sabia lui Armeleus-crai de la Troada, si scoase sulita lui de os de elefant, tot cu margaritare, si scoasera pavaza lui Patrichie-imparatul invalita cu piele de aspida. Acesta fu ploconul imparatesc. Si scoasera cartea lui Daniil prorocul, si cetira in carte asa:
  "Cand va fi cursul anilor cinci mii doua sute, iesi-va inorogul si va goni pe toti pardosi de la apus si va merge la berbecele cel mare ce-i ajung coarnele pana la cer; si junghia-va inorogul la inima, si se vor cutremura toate limbile in lume!"
  Alexandru intreba:   - De cine graieste aceasta ?
  Ei zisera:
  - Imparate, asa ne pare noua, sa fi tu acela!
  Alexandru zise:
  - Nu cu voia mea, ci cu a lui Dumnezeu!
Iara acolo sta un filosof si zise:   - Imparate, asa se spune: pardosi sunt crai de la apus, iara berbecele este Por-imparatul; si inorogul este imparatulMacedoniei.
  Alexandru zise:
  - Cum va fi voia lui Dumnezeu, asa sa fie. Adevarat spune ca puternici cadea-vor, si neputernici ridica-se-vor!

Si acolo sezu Alexandru cincisprezece zile, si venira toti crai si domni de la apus cu daruri si cu haraci pe zece ani si se inchinara. Iar Alexandru se milostivi spre ei si le dete mosile lor. Si se veselira acolo macedoneni cu ramleni ca fratii cincisprezece zile.

Si se ridica de acolo Alexandru cu ostile spre tara Lesasca si o lua, si cuprinse si alte tari multe, si ajunsera la o pustie. Acolo aflara niste oameni cu obraze ca de om si cu trupurile de sarpe, si se batura cu Alexandru si pierira de aceia zece mii. Si de acolo mersera pe langa mare si ajunsera la un munte de fier, si erau acolo niste paseri cu obraze ca de muiere si cu titele si cu par de muiere, si se lasau pe oaste si luau omul de pe cal si fugeau cu el la munte. Altora le scoteau ochi. Alexandru zise:
  - Sa-si faca toti snopi de trestie si sa-i aprinda cu foc. Si asa facura: cand vrura sa treaca, ei aprinsera snopi, iar paserile se lasara pe oaste si nu stiau ce este focul, si detera in foc si-si aprinsera, aripile, cazura jos in foc, si le taiau osteni, le calcau cai, si pierira paseri o suta de mii, iara din oastea lui Alexandru zece mii de oameni pierira.

De acolo se intoarse Alexandru la lume: si ajunse la tara Eghipetului si o batu, si ajunse la Marea Alba. Si statu acolo cu ostile si puse mesteri sa faca catarge douasprezece mii ,si sa intre cate zece mii de oameni intr-una. Si se lucrara corabile in sase luni. Si puse voievozi pe cinci mii de oameni, si pe Vizantie-voievodul pe opt mii de oameni. Si zise Alexandru:
  - Sa intrati in catarge si sa mergeti pe mare si sa bateti cetatile de pe mare, apoi unde veti iesi sa faceti cetati pe numele vostru, ca sa ne putem afla in lume.

Iara lui Potolomei si lui Filon le zise:
  - Sa mergeti pe uscat cu calarasi si cu toti crai ce se afla in catarge, si sa mergeti spre tara Lesasca, si toate cetatile sa le bateti, si sa luati haraciuri si osti, si sa ne adunam la Eghipet.

Iara Alexandru intra in catarga cu treizeci de mii de oameni; si purcesera toti in toate partile, si umblara pe apa sase luni; si iesi imparatul cu ostile lui spre rasarit, si facu cetate mare si tare si-i puse numele Alexandria. Vizantie iesi la Tarigrad, el facu cetatea pe numele lui: Vizantie, si Antioh iesi la Antiohia si facu cetatea pe numele lui: Antiohia. Selevchie iesi la tara arapeasca pe Marea Neagrasi facu cetate pe numele lui: Selevchia. Potolomei si Filon mersera pe uscat spre Tara Lesasca, si spre Marea Acram Tatar, ce se cheama azi Ardealul, Moldova si Tara Romaneasca, si luara cetati multe, si prinsera pe crai vii, si-i legara, si-i dusera la Eghipet.

Si se adunara la Alexandru, si se veselira mult, si spusera cate cetati au luat si detera pe acei domni legati, si spusera lui Alexandru cum n-au vrut sa se inchine lui. Iara Alexandru se milostivi spre ei,si le lua credinta si le dete drumul sa se duca pe la mosiile lor, si sa trimeata haraci si oaste pe an cate zece mii de oameni.

Iara voievozi nu stiau care pe unde au iesit in lume, pana s-au aflat peste un an, si era scarbit Alexandru, pentru ca nu stia pe unde au iesit la lume si cercetara prin cetati si prin negutatori, si se adunara iara peste un an, si se intalnira toti cu Alexandru si se veseli foarte Alexandru cu toti voievozi lui, si acolo facu Alexandru o cetate, si-i puse numele Intampinarea, pentru ca toti acolo s-au adunat. Si sezu acolo sase luni si se gatira de oaste.

Si purcese Alexandru cu ostile spre tara Asiei si acolo era o cetate mare, anume Troia, ce se cheama greceste Frigia,si acolo judecau doisprezece filosofi. Iara daca auzira troieni, iesira inaintea lui Alexandru toti cetateni si filosofi si se inchinara cu plocon lui Alexandru.
  Si-i spusera de Antelus-craiul cat a fost de viteaz, si cum au pierit atatia domni mari, cum au pierit pentru o femeie ce o chema Elenusa.
  Ca oare cand pribegise Paris de la Troia, si mersese la Menelau craiul, si pre Paris il boierira; iara Menelau-craiul se duse la oaste departe si lasa pe Paris precum ii graise, cu Elenusa; iara Elenusa era preafrumoasa, si se indragise cu Paris, si luara comoara lui Menelau-craiul si fugira amandoi la Troia; si daca veni Menelau nu-si gasi craiasa, si se manie, si ridica sapte crai elinesti cu el si se stransera ostile,si mersera la Troia, si o batura doisprezece ani cu mare mestesug, ca mai tare cetate decat Troia nu era pe lume, ca era facuta de Nevrod-imparatul.
  Si acolo pierira greci cu Antelus-craiul, si Paris, si pacatoasa Elenusa si mult popor fara numar pieri pentru o muiere.
  Si aceste toate le povestira lui Alexandru, si-i detera plocon sabia lui Antelus-craiul si scoasera inelul imparatesei de antrax piatra, si asa era acea piatra, ca de se afla omul bolnav si cauta intr-insa, se insanatosea de toate boalile. Si scoasera zugravit pe Antelus- craiul.
   Iara Alexandru se milostivi spre ei si-i lasa cu pace pe mosia lor. Si greci, cu voia lui Dumnezeu, mersera la Ram, si acolo au intemeiat imparatie mare, si s-a ales un popor numit roman, de la care apoi au purces de au venit romani in Ardeal, in Moldova si in Tara Romaneasca.