• Povesti audio
• Diafilme

• Biblioteca

• Matematica

• Diverse

C

A

P

I

T

O

L

E

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5.1
• 5.2
• 6
• 7
• 8
• 9
• 10
• 11.1
• 11.2
• 11.3
• 11.4
• 11.5
• 12.1
• 12.2
• 12.3
• 12.4
• 13.1
• 13.2
• 14.1
• 14.2
• 15.1
• 15.2
• 15.3
• 16.1
• 16.2

Tara Amazoanelor si alte imparatii

Fila 1

Alexandru pleca cu ostile spre tara amazoanelor, si acolo imparatea o muiere peste muieri, iar barbati erau afara din cetate, si robeau ei muierilor, si le luau dijma si dari. Si pe imparateasa o chema Talistrada. Alexandru trimese sol si scrise carte asa:

  "Eu, Alexandru, imparatul peste toti imparati, scriu tie, imparateasa Talistrada, sanatate! Si sa sti ca am luat imparatia lui Darie si-a lui Por, si pana la voi am venit cu puterea mea, sa-ti zic tie sa te inchini mie si sa-mi trimeti haraci si oaste pe an, si sa fi in pace pe mosia ta: iar de nu vei vrea sa faci asa, eu voi veni la voi si mult rau va voi face."
Talistrada ceti cartea si scrise alta lui Alexandru asa:
  "Eu,Talistrada, imparateasa amazoanelor,scriu la marele imparat Alexandru, sanatate! Si sa sti cum ne este viata noastra: noi avem cetatea in ostrov, si noi muierile in ostrov locuim,iar barbate nostri sed afara si lucreaza, si cat agonisesc ei, noi luam; si vin la noi de sed cu noi treizeci de zile, si atuncea ne maritam si insuram, si apoi iar se duc la tara; iar eu am oaste cincizeci de mii de muieri calarete cu sulite, si douazeci de mii de pedestrase cu sageti, si cine vine la noi, iesim inaintea lor; si ne batem noi cu vrajmasi nostril si, daca-i biruim, noi ne intoarcem, iar barbati nostri ies inaintea noastra si se veselesc. Si acum asa nepare, sa ne batemcu tine si ce va da Dumnezeu; si sa ne astepti la podgorie, ca vom iesi la voi cu razboi!"
  Si trimese cartea lui Alexandru.
  Alexandru ceti cartea si scrise alta carte Talistradei:
  "Eu, Alexandru, imparatul peste toti imparati, scriu tie,Talistrada, sanatate! Si sa sti ca am luat toata lumea cu razboi, iar cu voi de nu ma voi bate, rusine imi va fi; iar de-ti va fi voia sa-ti ramaie ostrovul si cetatea pustie, si voi sa pieriti toate, voi iesiti la podgorie, unde ai zis tu."
  Talistrada ceti cartea si scrise alta carte:
  "Marelui imparat Alexandru, sanatate! Iti dau stire ca oarecum intelesei ca te vei bate cu mine; iar eu nu cred ca vrei sa te bati cu muierile, caci de ma vei bate, nici o cinste nu-ti va fi, iar de te voi bate eu pe tine, mai mare rusine nu vei fi petrecut nicaierea; ci eu te rog pe imparatia-ta sa te milostivesti spre noi si sa ne primesti darul ce ti-am trimes, si iti voi trimete haraci si oaste pe an."
  Si trimese lui Alexandru plocon o suta de mii de fete frumoase, tot cu haine rosi si cu cununi de aur pe cap, si tot pe cai albi, si mersera cu solul lui Alexandru, si se inchinara asa, cat se mirara toti de asa fete frumoase.
Si stateau inaintea lui Alexandru. Iar Potolomei era glumet si grai lui Alexandru:
  - Imparate! Daca nu-mi dai alta imparatie, da-mi aceste fete, sa le fiu capitan, sa-mi petrec vremea cu ele.
  Alexandru rase si zise:
  - O, dragul meu Potolomei, nu te voi pune capitan peste ele, iar de iti trebuie una din ele, ia-ti, ca-ti va ajunge, si-ti va si ramane, macar ca esti tu voievod!
  Deci rasera toti, iar Potolomei grai:
  - Imparate! Ma tem ca-ti este mai frica tie decat mie, si ma tem ca iar le vei trimete intregi inapoi.
  Alexandru zise:
  - Nu-mi este frica de ele, iarasi imi e voia sa le trimet indarat, ca noua nu ne trebuiesc fete, ca multe femei vaduvitu-le-am si cui va trebui afla-si-va jupaneasa si doamna.
  Si de aceasta rasera mult crai si boieri; si trimesera fetele indarat, si dete Alexandru un steag sa-l duca la Talistrada, si cuvant sa-i trimeata haraci si oaste pe an cate zece mii de calarete.

Deacolo merse Alexandru la tara mersilor spre Evimitrie-imparatul. El auzi, si se scula cu ostile lui spre Alexandru, si cu alte limbi pagane, si facu razboi mare, si batu Alexandru pe Evimitrie, si-l taiara, si-i sparsera cetatea, si-i pradara tara si-i luara mult aur si argint, iar limbile cele pagane fugira la munti inalti; iar Alexandru ii goni, iar limbile intrara in munte si fugira pana la o pestera mare. si ii goni Alexandru cincisprezece zile peste munti, si se intoarse Alexandru indarat si statu la gura muntelui, si puse tabara acolo si facu rugaciune catra Dumnezeu, si ingenunche Alexandru si zise:
  - Domnul Dumnezeilor! Cela ce te odihnesti pe heruvimi, si te maresc serafimi, cela ce ai facut cerul si pamantul, toate vazutele si nevazutele, Savaot Dumnezeu, rogu-te eu, robul tau, asculta-ma astazi pe mine pacatosul, caci cu voia ta birui pe toti imparati si toata lumea si acum poti sa zici tu acestor munti sa vie unul catra altul, sa inchida aceste limbi pagane, sa nu mai iasa la lume!

Si intr-acel ceas (o, preaminunate Doamne! ) venira munti unul catra altul, aproape de doisprezece coti, de nu se impreunara. Si vazu Alexandru voia lui Dumnezeu si multami lui Dumnezeu si zise ostasilor sa zideasca din munte si pana in munte. Si zidira cu piatra, si spoira cu cositor si cu arama, si cu amestecaturi, cat nu putea arde nici focul, si dinauntru zidira cale de saptesprezece zile, din afara asijderea, si pusera un clopot mare in varful muntelui, cu mestesug: si cand batea vantul, el se tragea singur, si canta foarte tare,si cand veneau limbile sa iasa la lume, ele auzeau clopotul, si le parea ca este Alexandru acolo, si se temeau si fugeau indarat la pustie; si se chemau acele limbi:goti, magoti,agar,axos, divis, xotin, xanarte, xasan, climand,taani, xeani, martatin, hohani, agramanti, amflig, psoglov, faraci, iarati, sisochia, nichieni si lescratini.

Si asa se spune, ca vor iesi acele limbi in zilele lui Antihrist si se vor inchina lui, si vor fi mancatori de crestini cu ovrei si cu tiganii cei pagani, si vor manca copii oamenilor, si parinti se vor uita cu ochi lor cum ii frig si-i mananca; asa vor face acele limbi in zilele lui Antihrist, in trei ani.

Alexandru porni cu ostile in tara Mastridului, si intr-acea tara era o cetate intr-un deal inalt si o tinea o imparateasa, si avea doi feciori, pe nume Candusal si Dorit, si amandoi erau crai, unul domnea Averidul, altul tinea alta tara si muma lor domnea Amastridul. Si acea cetate era minunata, ca nu era nici o cetate ca aceea in lume, ca era numai din pietre scumpe si nestimate, fara lut si fara var. Si trimese Cleofila un zugrav bun sa zugraveasca chipul lui Alexandru, si zugravul aduse imparatesei chipul zugravit, si-l ascunse ea intr-o camara mica.

Alexandru merse la Mastrid, spre feciorul Cleofilei, la Candusal-craiul. Candusal se spaimanta de Alexandru, si fugi cu totul la muma-sa Cleofila; si-i fu a trece pe la Evagrid, iar Evagrid-imparat auzi ca fuge Candusal-craiul si-i iesi inainte cu oaste, si-l batu si-i lua avutia, muierea si o fata.
  Iar Candusal fugea si plangea, si se gandi el sa dea prin strajile lui Alexandru, si dete si-l prinsera strajile, si-l dusera la Alexandru.   Iar Alexandru auzi ca aduc pe feciorul Cleofilei, si dupa ce-l dusera la Alexandru, el chema pe voievozi si puse pe Antioh in scaunul lui, iar Alexandru sta cu alti voievozi in vorbe; si adusera pe feciorul Cleofilei, se inchina la Antioh. El intreba:
  - Ce om esti, de unde esti si cum te cheama?
  El zise:
  - Alexandre-imparate! Eu sunt ca omul acela ce fugea de un leu, si se sui intr-un copac ca sa scape de moarte, iar cand cauta pe copaci in sus, deasupra lui vazu un sarpe pogorandu-se la el sa-l manance; si cauta sa fuga in jos si sta leul la radacina copacului; iar copacul era pe malul unei ape, si vru sa saie in apa, si vazu in apa un crocodil cascand gura, ca, de va sari din copac, sa-l inghita: asa mi se intampla si mie astazi. De frica ta fugi, si Evagrid ma lovi, si-mi lua avutia si fata mea, si de el scapai si prin strajile imparatiei-tale dadui, si ma prinsera, si ma adusera la imparatia-ta; si sunt feciorul Cleofilei, si ma cheama Candusal.
  Alexandru zise:
  - De vreme ce ai vazut fata mea nu vei pieri, si-ti voi da pe Antioh-voievodul cu oaste sa mearga cu tine la Evagrid-imparatul si-ti vor scoate pe ai tai, si muierea, si tot ce-ti va fi luat.
  Atuncea Candusal saruta picioarele lui Alexandru si zise:
  - O, Alexandre-imparate! Pentru aceea te-a pus Dumnezeu imparat a toata lumea, caci esti milostiv spre gresiti tai!
   Alexandru chema pe Antioh si-l invata ca pe o sluga si-i zise:
  - Pas, Antiohe, cu acest crai, sa iei oaste o suta de mii, sa te bati cu Evagrid, si sa iei tara si sa scoti muierea acestui crai, si ce va fi luat sa-i dea, si daca vei veni, eu te voi mana cu acest crai sol la muma-sa.
  Si se inchinara lui Alexandru si-si luara ziua buna, si luara oaste si se dusera la Evagrid-imparatul. Iar Evagrid-imparatul ii iesi inainte cu oaste, si-l lovi foarte tare, si-l batu Antioh degraba, si-i sparse oastea si-i prada tara, si scoase muierea lui Candusal si feciori, si tot ce-i luase Evagrid. Si trimese Candusal muierea la muma-sa Cleofila si el merse cu Alexandru la tabara, si se inchinara cu slujba la Antioh, si zise Antioh:
  - Pasati acum amandoi la muma-ta, Cleofila-imparateasa, si-i spuneti sa se inchine mie si sa-mi trimeata haraci si oaste pe an, si de nu va vrea asa, eu voi veni cu toata sila mea si o voi bate, si-i voi prada tara, si voi sparge cetatea, si-si va pierde feciori si scaunul ei!   Si se inchinara si-si luara ziua buna, si se prinse Antioh frate cu Candusal, si pleca Antioh sol la Cleofila-imparateasa; si mersera trei zile. Si zise Candusal:
  - Frate Antioh! Drept acest loc este o pestera, si zic oameni ca se muncesc in ea Dumnezei elinesti si imparati.
Antioh zise:
  - Rogu-te, frate, spune-mi unde-i, sa ne abatem sa vedem!
  Si se abatura si zise Antioh:
  - Sa sti, frate, ca voi sa intru in pestera sa vad.
  Candusal zise:
  - Nu intra, frate, ca nu sti ce se va intampla, ca au intrat si alti si n-au mai iesit, si care au iesit inca au iesit nebuni! Nu intra, frate, rogu-te; ca de ti se va intampla moartea acolo, eu unde voi scapa de Alexandru? Va zice ca te-am ucis eu.   Antioh raspunse:
  - Nu griji tu de asta!