• Povesti audio
• Diafilme

• Biblioteca

• Matematica

• Diverse

C

A

P

I

T

O

L

E

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5.1
• 5.2
• 6
• 7
• 8
• 9
• 10
• 11.1
• 11.2
• 11.3
• 11.4
• 11.5
• 12.1
• 12.2
• 12.3
• 12.4
• 13.1
• 13.2
• 14.1
• 14.2
• 15.1
• 15.2
• 15.3
• 16.1
• 16.2

Tara Amazoanelor si alte imparatii

Fila 2

Si intra in pestera, si merse si dete de o lumina frumoasa, si-l intampinara doi draci ducand un strugure pe o prajina si zisera:
  - Vezi ce se afla pe la noi?

Si mai merse inainte si vazu doi draci ducand o gaoace de nuca intr-o prajina; si mai merse mai inainte, si-i iesira inainte doua gadini cu obrazele de lei, si se spaimanta Antioh si se ruga lui Savaot Dumnezeu, si fu fara frica; si merse main inainte si vazu pe Dumnezei elinesti muncindu-i doi draci, pe Apolon si Amon, si vazu oameni multi legati, si vazu niste serpi,si sub serpi galceava multa si urlete mari; si merse mai inainte, si vazu pe Sahnos-imparatul legat, si zise acesta:

  - Eu sunt Sahnos-imparat, ce eram imparat a toata lumea, si vrusei ca sa merg pana la rai si ma ucisera oameni salbatici, si vei fi vazut obrazul meu intr-un stalp de piatra!
  Alexandru zise:
  - Spune-mi, acei oameni legati ce oameni sunt?

El zise:
  - Fost-au toti oameni ca si tine si pentru trufia si marirea lor ei se muncesc aici pana la al saptelea veac, apoi vor merge la tartar in veci netrecuti.
  Iar Alexandru zise:
  - Dara acele gadini cu obrazele de leu, ce sunt acelea?
  El zise:
  - Aceia au fost domni si boieri nemilostivi, pentru aceea i-a facut Dumnezeu cu obrazele de leu, si se vor munci in veci.   Si iar intreba Alexandru:
  - Iar acolo unde erau serpi multi, ce este acolo?
  Sahnos zise:
  - Acolo stau sufletele pacatosilor, si se muncesc. Ci mergi, Alexandre, inainte ca vei vedea si pe socrul tau Darie si pe Por-imparatul!
  Si merse Alexandru inainte si vazu pe Darie legat; si cand il vazu Darie, incepu a plange si zise:
  - O, Alexandre! Au si tu ai venit aici?
  El zise:
  - N-am venit sa locuiesc cu voi aici, ci sa vad, si iar ma voi duce de la voi!
  Si zise Darie:
  - O, preaintelepte Alexandre! Cum iti dete Dumnezeu sa vezi toate, cele vazute si nevazute. Si spune-mi, fatul meu, cum locuiesti cu fata mea Ruxandra? Si cum petreci cu persieni? Si cum cinstesti pe soacra ta?
  Alexandru zise:
  - Nu te ingriji de vii, ci te ingrijeste de morti, iar fata ta este imparateasa a toata lumea si soacra mea imi este mama, iar Persia petrece cu mine ca si cu tine!   Darie zise:
  - Mergi, Alexandre, inainte ca vei gasi pe Por, legat in verigi de fier.
  Si zise Alexandru:
  - O, mare Por-imparate, cum te potriveai lui Dumnezeu, iar acum esti legat in iad.
  Iar Por zise:
  - Asa se vor munci toti imparati si domni pamantului, si tu sa te pazesti sa nu te potrivesti lui Dumnezeu, ca si tu vei veni aci!

Si de acolo se intoarse si iesi afara, si gasi pe Candusal plangand, si daca-l vazu il apuca in brate si-l saruta dulce, si-i zise:
  - O, dragul meu Alexandru! Dar cum de zabovisi atata, ca eu rau ma spaimantai?! Ci multamesc lui Dumnezeu ca esti sanatos.
  Si purcesera, si zise Candusal:
  - Spune-mi, ce-ai vazut in pestera?
  Si raspunse Alexandru:
  - Vazui doi draci ducand o nuca intr-un loc si zisera acei draci ca este munca sufletelor acolo.
  Si spuse toate cate vazuse, si mersera si sosira la Cleofila-imparateasa. Iar ea auzi ca vine sol de la Alexandru cu feciorul ei Candusal si se impodobi si-si puse stema in cap, care era tot cu pietre nestimate, si iesi cu boieri si cu vladici, si era acea imparateasa frumoasa: si se intampina cu solul si cu fiul sau Candusal, si daca vazu Alexandru-imparatul pe Cleofila, ii paru ca este muma-sa Olimpiada, si se sarutara amandoi dulce si merse la cetate, si descaleca Alexandru de pe cal, si-l ospata intr-acea zi.

Iar a doua zi lua imparateasa pe Alexandru de mana, si-l baga intr-o casa tot cu aur invalita, si cu margarintar impodobita, si scaunele tot de aur,si masa de diamant piatra, si pe masa pahare deantrax, si de smarand, si de safir, si de porfiragda, si de hrisodat si de cristal, si intr-acea casa curgea o apa mica si dulce ca zaharul, si frumoasa ca aurul, si-l baga intr-alta casa, si era tot cu pietre nestimate, si cu margarintar impodobita, si lumina ca soarele. Si de acolo intrara intr-alta casa, si era cioplita de lemn ce se cheama ivansa si alt lemn ce se cheama maisapi, si acel lemn nici focul nu-l arde; si intrara intr-alta casa de lemn de bulica si de ivanit, si de hiparos, si era pusa in maiestrie, pe niste fuse, si incepura casele a se invarti si a se sui in sus, si iar a se pogori in jos; si daca vazu Alexandru asa, mult se mira si zise:
  - Oh, imparateasa, acest lucru ar trebui sa fie la Alexandru-imparatul.
  Ea zise:
  - Bine zici, Alexandre, sa fie la tine acest lucru, ci va fi la mine ca si la tine.
  Alexandru zise:
  - Nu sunt eu Alexandru, ci ma cheama Antioh.
  Imparateasa zise:
  - Ce-ti grai eu ca tu esti Alexandru?
  Si-l lua de mana si-l baga intr-o casa mica, si acolo era zugravit chipul lui Alexandru si zise ea:
  - Cauta aci de vezi cine e zugravit. Si zise imparateasa: Alexandre, cum ai vrut intrat-ai! Iar cum vei vrea nu vei iesi. Iar Alexandru racni ca un leu si-si schimba fata si-si apuca hangerul, si o lua de mana si zise Alexandru:
  - Eu voi iesi de aci sau nu voi iesi, iar tu nu vei mai iesi de aci; iar eu voi iesi si pe feciori tai junghia-voi si voi pieri cu ei; si ostile mele casele tale vor sparge pana in pamant, si tara toata iti vor prada.
  Iar imparateasa stranse pe Alexandru in brate si zise:
  - Nu te teme, nici te spaimanta, ca nu sunt eu asa nebuna cum ti se pare tie, ca cel ce te va ucide pe tine fi-va dusman a toata lumea, ca pentru tine sta toata lumea in pace, si capul tau este peste toate capetele, si un par din capul tau plateste toata lumea; ci eu voi sa te incerc ca si mama ta Olimpiada, sa nu te mai faci sol, ca vezi ca se afla oameni de te cunosc; si eu voi sa-mi fi fecior de astazi inainte, si eu feciorilor mei nu te voi spune, ci te voi cinsti ca pe un imparat si eu iti voi da haraci pe zece ani, si sa aibi viata buna cu feciori mei!
  Atunci Alexandru saruta pe imparateasa si zise:
  - Mama sa-mi fi de astazi inainte.

Intr-acest ceas sosi si fiul ei Dorit batut de ostilel ui Alexandru; si scapase singur, si fugise la muma-sa si auzi ca a venit sol de la Alexandru, Antioh-voievodul,si era manios pe Alexandru si pentru ca ucisese pe socru-sau Por-imparatul. Cum sosi, incepu a-l cauta pe sol sa-l taie, si auzi mama-sa de aceasta, si-l inchise pe Alexandru intr-o casa, si ea iesi afara de se intampina cu fiul ei la usa, si-l lua in brate, si-i zise:
  - Ei, dragul meu Dorit, nu trebuieste sa tai soli lui Alexandru, ca el a scos pe muierea fratine-tau si pe coconi din robia lui Evagrid-imparatul si i-a trimes la mine cu cinste, si cu sol prea credincios, cu Antioh-voievodul!
  El zise:
  - Alexandru ucise o suta de mii de oameni, iar tu nu ma lasi sa ucid pe un om de-ai lui?
  Iar muierea lui Candusal alerga la barbatul ei si spuse ca vrea Dorit sa taie pe sol; si alergara in graba Candusal si gasi pe Dorit cu sabia scoasa, tindu-l muma-sa inbrate; si-l lovi cu palma peste ochi, si-i lua sabia din mana, si zise:
  - Nevrednice! Tu vrei sa tai pe solul ui Alexandru, iar el de va apuca sabia, o suta ca tine ii va taia!
  Si mult ii sudui; si merse Cleofila si scoase pe Alexandru afara si-i impaca, si se sarutara, si zise Alexandru:
  - De-ar sti Alexandru-imparat ca taie Cleofila soli, n-ar fi trimes sol la dansa; dar de m-ai fi taiat, tu unde ai fi scapat de Alexandru? Nici in pantecele maici tale, nici in toata lumea!
  Deci se cinstira, si darui Cleofila lui Alexandru stema ei fara de pret, si-i dete sabie de iachind-fier, si-i dete o suta de care de galbini haraci pe zece ani. El nu vru sa ia, iar Cleofila zise:
  - Ia-i, ca te vor pricepe feciori mei! Si-l lua de grumazi si-l saruta,si zise:
  - Oh, dragul meu Alexandre! Vrere-as sa te ai bine cu feciori mei!
  Si iara-l saruta, si trimese feciori amandoi cu el, si cu haraci pe zece ani, si-l dusera pana in tabara, si-l intampina Potolomei si Filon, si Antioh, si se sarutara dulce, si zisera:
  - O, dragul nostru imparat Alexandre! Pentru ce-ti pui capul pentru un par din cap? si pentru ce tulburi toata lumea cu capul tau? Caci pieri-vei in tari straine! Sa nu mai faci aceasta, sa te mai faci sol.
Iar feciori Cleofilei vazura pe Alexandru sezand in jet si graira:
  - Daca tu esti Alexandru, noi suntem morti astazi!   Alexandru zise:
  - Nu veti muri, din pricina mamei voastre Cleofila, si pentru mintea ei, si pentru cinstea ei; ci va luati haraciul de-l duceti la muma voastra ca ea mi-a dat zilele astazi.
  Si ii cinsti si se intoarsera inapoi, si le dete tarile lor, si domniile prin tarile lor, si ei se intoarsera la mama lor Cleofila. Alexandru facu acolo ospat mare, si se veselira mult si spuse Alexandru ce vazuse la iad si cate petrecuse la Cleofila, si ce vazuse la dansa.